Recunoştinţă şi mulţumire la Archiş
Sabatul din 25-26 septembrie a avut o importanţă deosebită pentru fraţii din comunitatea Archiş, fiind dedicat în întregime mulţumirii şi recunoştinţei.
Începând de vineri seara, biserica a fost îmbrăcată cu hainele de sărbătoare ale toamnei, fiii ei dând dovadă de răbdare, rafinament şi bun-gust. Sărbătoarea s-a desfăşurat într-un crescendo emoţional şi spiritual, culminând cu programul festiv din Sabat după-amiază, la care au participat membri din comunităţile Susani, Nădălbeşti, Sebiş, Groşeni, frați și surori din districtele vecine şi oaspeţi din afara bisericii.
Structura programului a fost diversă, implicând rugăciune, cântec de laudă şi mulţumire aduse lui Dumnezeu. La program au participat: corul şi fanfara bisericii din Archiş, corul de tineri al districtului Sebiş-Archiş, familia Rus cu un cântec special de mulţumire, şi grupul de copii. Ca invitaţi speciali, comunitatea i-a avut în mijlocul ei pe membrii grupului bărbătesc al bisericii Salem-Arad şi pe copiii de la Casa Orhideea (Beliu). Armoniile diverse ale imnurilor, interpretate cu profesionalism de către membrii grupului bărbătesc, au constituit decorul spiritual plăcut în care copiii lui Dumnezeu şi-au adus mulţumirea şi recunoştinţa.
Sărbătoarea nu a fost organizată doar din dorinţa de a respecta o tradiţie frumoasă, ci a avut şi un scop caritabil. La sfârşitul programului, copiii de la Casa Orhideea, au susţinut un scurt program care i-a impresionat până la lacrimi pe mulţi închinători. Mila, dragostea şi compasiunea pentru aceşti copii i-a deteminat pe fraţi să le întindă o mână de ajutor, oferindu-le toate roadele pământului care au format decorul bisericii, roadele aduse de membri ai districtului şi suma de bani adunată la colecta specială care a atins cifra de 8600 RON.
Sărbătoarea de mulţumire a apus într-o rugăciune de mulţumire cântată de toţi participanţii prin versurile imnului 711. La final nu putem decât să ridicăm un Eben-Ezer şi să spunem că „până aici Domnul ne-a ajutat”. Pentru viitor ne încredem în providenţa lui Dumnezeu şi în făgăduinţa Lui pentru vremea cât vom mai fi peregrini pe acest pământ, că pâinea cea de toate zilele nu ne va lipsi: „Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea”(Ps.37:25).
