Misiunea speranței
Întâlnirea din 4 decembrie a Comitetului Executiv al Conferinței Banat a avut menirea să stabilească direcția bisericii pentru anul care urmează. Vă prezentăm mesajul președintelui Conferinței, pastorul Mihai Maur, o chemare spre a ne întoarce privirile dinspre cele pământești spre cele eterne.
„Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” ( Luca 21: 25-28 )
E târziu în istoria lumii. Evenimentele „sfârşitului vremii sfârşitului” se grăbesc peste planetă şi oameni mânate parcă de o mână nevăzută. Ceea ce acum 20 de ani erau doar supoziţii şi multă imaginaţie, acum sunt realităţi copleşitoare. Întunericul învăluie Planeta Albastră iar Îngrijorarea devine lait motivul vieţii unei societăţii ajunsă la bilanţ. Iar ziua când pământenii „îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ” pare atât de aproape…
E ora comitetului de viziune (buget), o vreme a plănuirii dar şi a speranţelor. De atâta timp, an după an, am căutat viziunea pentru acel moment, apoi soluţii pentru pastori, slujbaşi şi mişcarea adventă ca întreg, am lansat programe, şi cu toată seriozitatea şi speranţa de care omenescul e în stare, le-am votat în ideea unui pas înainte pentru biserică, ca factor iluminator şi conservator pentru lume. În mod paradoxal, astăzi, când pare atât de greu pentru lume dar şi pentru Biserică, nu avem de căutat nimic! Viziunea ne-a fost dăruită cu atâta milă de Acela care ne vrea acasă mai mult decât suntem în stare noi a dori, tot poporul rămăşiţei. Uimitoare viziune: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” Am înţeles exact ce avem de făcut?
Cu mai bine de două milenii şi jumătate în urmă, la ceas de mare solemnitate în Planul de Mântuire, omul lui Dumnezeu, Daniel ne stă ca o dovadă a ce trebuie făcut în situaţii ca cea de faţă. „…în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia. Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.”
( Daniel 9: 2,3 ). La vremea când începeau să se întâmple lucruri de mult prezise, era necesară o întâlnire divino-umană de excepţie. Şi pentru aceasta, faţa omului trebuia întoarsă spre Domnul, un exerciţiu spiritual ce nu putea fi executat decât prin rugăciune, studiu, post şi consacrare de excepţie. Ceea ce a însemnat viziune pentru sfârşitul robiei babiloniene revine ca viziune pentru sfârşitul robiei păcatului. Tot ce aşteaptă Tatăl astăzi de la noi este să înţelegem că trebuie să-I căutăm faţa, să privim în sus, să ne ridicăm capetele de la cele pământeşti spre cele eterne, să ne schimbăm priorităţile. Nu există un alt demers. Numai într-o întâlnire autentică divino-umană putem găsi soluţii la problemele ce ne macină, şi numai într-o întâlnire divino-umană vom găsi resurse pentru a ne îndeplini misiunea şi tot într-o întâlnire divino-umană vom avea garanţia succesului, a biruinţei. Hotărât Marea Luptă continuă, şi această biserică oricât de obosită ar părea, rămâne profetul mandatat pentru a pregăti calea Domnului.
E vremea să chemăm biserica să stea pe munte înaintea Domnului. Să ne ridicăm ochii de la televizoare şi atâtea alte provocări ce ne-au copleşit adesea şi să privim spre cer, de unde ni se apropie izbăvirea. E timpul pentru o mare schimbare! O schimbare a priorităţilor, o schimbare a vieţii poporului advent. Suntem convinşi că cel mai important lucru pe care îl putem face în această vreme a sfârşitului este să privim spre Domnul, apoi în puterea transformatoare a întâlnirii divino-umane să mergem pentru a „Spune lumii!” E timpul să instruim fiecare membru vindecat în întâlnirea divino-umană pentru a da o frumoasă mărturie împlinind astfel aşteptarea cerului. Sunt atâtea suflete în jurul nostru care aşteaptă izbăvirea ce se apropie. Au nevoie de programele noastre de evanghelizare, de emisiunile radio şi TV, de cărţile noastre, de prezenţa noastră. Cum am putea uita că într-o zi sângele lor va fi cerut din mâna noastră?!
Dacă 2009 se va dovedi a fi anul când copleşită planeta îşi va da sufletul de groază, atunci acelaşi 2009 să fie pentru poporul advent, anul studiului Scripturii şi al rugăciunii, al pocăinţei şi al consacrării autentice, al misiunii fără rezerve şi peste toate, anul Izbăvirii.
În speranţa că această viziune e voia Lui pentru timpul prezent, prezentăm Domnului toate proiectele propuse pentru 2008 spre binecuvântare, dar şi corijare. Şi a celui ce poartă totul în mâna Sa să fie slava, gloria şi cinstea în veci. Amin.
